Probleme la sudarea A335 P91

1. Generarea structurii întărite în zona afectată de căldură
Rata critică de răcire a lui P91 este scăzută, iar stabilitatea austenitei este mare. Transformarea normală a perlitei nu este ușor să apară în timpul răcirii, așa că transformarea martensitei are loc atunci când se răcește la o temperatură mai scăzută. Din această cauză, P91 are o mare tendință de a se întări și de a crapa la rece.
Deoarece diferite țesuturi din zona afectată de căldură au densități, coeficienți de expansiune și forme diferite de rețea diferite, ele vor fi însoțite inevitabil de dilatare și contracție de volum diferit în timpul proceselor de încălzire și răcire; pe de altă parte, din cauza denivelării și Datorită temperaturii ridicate, efortul intern al îmbinării sudate P91 este foarte mare.
Pentru P91, austenita este foarte stabilă și trebuie răcită la o temperatură mai scăzută (aproximativ 400 de grade) pentru a se transforma în martensită. Structura grosieră a martensitei este fragilă și tare, iar articulațiile sunt în condiții complexe de stres. În același timp, în timpul procesului de răcire a sudurii, hidrogenul difuzează din sudare în zona apropiată cusăturii. Prezența hidrogenului favorizează fragilizarea martensitei. Ca rezultat al efectelor sale combinate, fisurile reci sunt generate cu ușurință în zona de stingere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Creșterea cerealelor în zona afectată de căldură
Ciclul termic de sudare are un impact semnificativ asupra creșterii granulelor în zona afectată de căldură a îmbinării de sudură, în special zona de fuziune adiacentă celei mai ridicate temperaturi de încălzire. Când viteza de răcire este mică, în zona afectată de căldură de sudare vor apărea structuri grosiere de ferită și carbură, ceea ce va reduce semnificativ plasticitatea oțelului; atunci când viteza de răcire este mare, datorită generării structurii de martensite grosiere, plasticitatea oțelului va fi, de asemenea, redusă. Plasticitatea îmbinărilor sudate scade.
3. Generarea stratului de înmuiere
Când oțelul P91 este sudat într-o stare de călire și revenire, este inevitabil să se producă un strat de înmuiere în zona afectată de căldură, iar înmuierea este mai gravă decât cea a oțelului perlitic rezistent la căldură. Când vitezele de încălzire și răcire sunt mai mici, gradul de înmuiere este mai mare. În plus, lățimea stratului înmuiat și distanța acestuia față de linia de fuziune nu sunt legate doar de condițiile de încălzire și de caracteristicile sudurii, ci și de preîncălzire, tratament termic post-sudare etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4. Fisurarea coroziunii sub tensiune
Înainte de tratamentul termic post-sudare al oțelului P91, temperatura de răcire nu este în general mai mică de 100 de grade. Dacă este răcit la temperatura camerei și mediul este relativ umed, se va produce cu ușurință fisurarea prin coroziune sub tensiune. Reglementări germane: trebuie răcit la sub 150 de grade înainte de tratamentul termic post-sudare. Când piesa de prelucrat este groasă, are suduri în filet și are dimensiuni geometrice slabe, temperatura de răcire nu trebuie să fie mai mică de 100 de grade. Dacă este răcit la temperatura camerei, este strict interzis să fie umed, în caz contrar, se va produce cu ușurință fisurarea prin coroziune.